Strabunicul Stan era si curajos, el a pus crucea pe turla bisericii din Goicea Mare.
Stra-strabunicul meu, adica tatal lui Stan a fost un om muncitor, cinstit si viteaz, despre el a ramas o istorioara adevarata:
In vremurile tulburi cand turcii inca mai des dadeau navala peste Dunare in tinuturile oltenesti de la Dunare ca sa jefuiasca, era pe la amiaza si stra-strabunicul meu ara la camp, plecase dis de dimineata si ara cu un cal si plug de lemn cu brazdar din fier.
La un moment dat a auzit multa zarva departe hat in sat, dar nu a dat importanta si a continuat sa are.
Dupa un timp a venit la el in fuga un baietandru din sat strigand :
-sari neica ca dadura turcii iama-n sat, omorara pe care le iesira in cale, fuse jale mare caci luara vite, grane, mai multe fete printre care si pe sora lu'matale, eu scapai cu fuga prin spatele gradinii.
Cand a auzit ce s-a intamplat a oprit calul, l-a deshamat de la plug, a scos brazdarul de fier al plugului si a incalecat pe cal fara sa si cu brazdarul in mana pe post de palos, apoi l-a intrebat pe baiat:
-pe ce drum o luara?
-o luara in jos peste Dunare!
A plecat imediat dupa ei a trecut Dunarea cu calul inot si tarziu in noapte i-a reperat dupa focul de tabara facut in camp.
A mers incet ca sa nu faca zgomot pana la tabara, apoi a intrat in goana calului peste ei si cum erau chiauni de somn si nauciti de situatie pana sa se dezmeticeasca ei bine i-a ucis pe toti, cca. 12 turci a omorat, a salvat fetele, inclusiv pe sora sa si a luat inapoi prada luata din sat.
Asa se scria odinioara istoria pe acesta meleaguri de oameni curajosi, cu palosul in mana!
Prezenta pagina biografica face parte din ARBORELE GENEALOGIC
Webmaster: Justinian-Ion Cioroianu
No comments:
Post a Comment